Episode Details

Noua „mantră” a Partidului Social Democrat (PSD) este „schimbarea direcției economice”. Sorin Grindeanu, președintele PSD, a folosit în ultima perioadă de foarte multe ori această sintagmă, iar ministrul desemnat al agriculturii a scris și el la sfârșitul săptămânii trecute într-o postare pe o rețea socială această formulă și anume „schimbarea de direcție”.

Foarte bine. O schimbare de direcție economică poate fi binevenită. Dar, întrebarea este: ce înțelege PSD prin „schimbare de direcție”? Termenul este atât de vag încât poate însemna „totul sau nimic”. În „schimbarea de direcție” pot încăpea foarte multe lucruri sau poate fi pur și simplu un slogan propagandistic.

De exemplu, prin schimbare de direcție se poate presupune renunțarea la așa-numitele politici de austeritate promovate de guvernul Bolojan, pe care, trebuie spus, le-a girat chiar partidul condus de dl. Grindeanu.

De altfel, expresia „măsuri de austeritate” este falsă și este puternic impregnată politic. De fapt, guvernul Bolojan nu a decis măsuri de austeritate, ci a avut un program de echilibrare a finanțelor publice. Austeritatea definește o reducere rapidă a cheltuielilor statului realizată într-un moment în care nevoia de finanțare a statului este la un nivel atât de ridicat încât pune sub semnul întrebării capacitatea de rambursare a datoriilor ajunse la scadență. Sub acest aspect, măsurile guvernului Bolojan nu au fost de austeritate, pentru că ele au constat în creșteri de taxe, impozite sau accize care au dus la încasări bugetare mai mari.

Guvernul Bolojan nu a reușit, din motive diverse, să scadă cheltuielile bugetare (au continuat să crească într-un ritm mult mai redus față de anii trecuți, 4% în primele opt luni ale anului față de aceeași perioadă a anului trecut). Guvernul coaliției a decis doar o înghețare a salariilor bugetare și a pensiilor, ceea ce a însemnat un pas în favoarea echilibrării finanțelor publice.

Austeritatea ar fi presupus o reducere a cheltuielilor bugetare prin disponibilizări de personal în administrația locală și centrală și prin desființarea unor agenții guvernamentale. Nu s-a întâmplat nimic notabil în acest sens și de aceea austeritatea a fost mai mult o vorbă folosită din rațiuni politice, decât plină de sens economic.

„Schimbarea de direcție” ar putea însemna orientarea economiei către sectoare cu valoare adăugată mare. Este un obiectiv aflat în ultimul deceniu în toate programele de guvernare, dar fără rezultate semnificative. De altfel, pare mai degrabă o țintă pur retorică pentru că nu a existat concret o foaie de parcurs pe care să o prezinte guvernul și care să ducă la atragerea de investitori în domenii cu valoare adăugată.

„Schimbarea de direcție” ar putea însemna măsuri de stimulare a economiei. Desigur, toată lumea - mediul de afaceri, politicienii aflați la guvernare și sindicatele - ar dori aplicarea unor programe de susținere a creșterii economice. Dar în această direcție sunt câteva întrebări: care ar fi concret aceste măsuri de stimulare a economiei? Care sunt domeniile pentru care s-ar aplica și mai ales care ar fi efortul bugetar pe care l-ar presupune un astfel de program? De unde se vor lua banii? Complicate întrebări pentru niște politicieni obișnuiți doar să facă enunțuri fără însă să treacă la aplicarea lor în practică.

„Schimbarea de direcție” ar putea însemna și o idee periculoasă pentru economia românească. Și anume aceea că România se poate întoarce la creșterea deficitului, care ar putea fi considerată singura cale pentru relansarea economiei. Ar fi o greșeală majoră (să nu uităm că în anul 2024, deficitul bugetar a fost de 9,3% din PIB, iar creșterea economică de numai 1,1%), care ar putea să conducă la retrogradarea ratingului de țară. Așadar, „schimbarea de direcție” nu este decât o carcasă goală în care fiecare poate pune ce își dorește. Deocamdată, este o șmecherie politică. Vom vedea dacă, la un moment dat, va avea și conținut economic